Este adevarat ca fumul s-a mai albit, ca valorile zincului, plumbului sau cadmiului nu mai sunt aceleasi ca acum 25 de ani, insa poluarea se afla in continuare la cote gigantice.
     An de an animalele cetatenilor (in special caii si oile) mor din cauza intoxicarii cu metale grele. Multe specii din flora locala au disaprut, iar terenurile, candva cultivate cu vita de vie si pomi fructiferi, arata ca niste campuri parasite. Ierburile din pasune nu sunt consumate de animale, iar furajele ce se obtin au valoare nutritiva scazuta. Este un dezastru ecologic aproape ireversibil.

     Conform unui studiu, situatia de la Copsa Mica este atat de grava, incat chiar daca unitatile de productie s-ar inchide maine, natura nu s-ar putea regenera in totalitate nici peste 30 de ani.

     Analizand situatia populatiei din zona s-a ajuns la concluzia ca majoritatea oamenilor sufera de un sindrom specific, si anume saturnismul cronic (intoxicare masiva cu plumb).
Metaluria si metalemia sunt indeosebi foarte ridicate, iar copiii prezinta anemii, intarzieri de crestere si osificare, sau o dezvoltare staturo ponderala mai redusa.

     La Copsa Mica riscul aparitiei cancerului (de piele sau plamani) este o perspectiva sumbra cu care oamenii sunt siliti sa traiasca zilnic.